Legenda satului II variante (Anexat fișier PDF)

Satul Meleșeni, aşezat în valea râului Cula a fost menționat documentar în anul 1681. Pe dealul din preajma satului arheologii au depistat urmele unei vechi cetăţi de pământ care a fost arsă odată cu invazia triburilor germanice în jurul anului 200 î.Hr. Pe ruinele bisericii au fost colectate şi alte vestigii istorice din epoca timpurie a fierului.

În 1817, la Meleşeni erau 72 de gospodării țărănești. Către 1884 localnicii stăpâneau 746 desetine de pământ arabil, 150 desetine de pădure, aveau 8 mori de vânt, una de apă şi 2 cu tracţiune de cai. La finele secolului al XIX-lea satul avea 880 de locuitori.

În 1904 Meleşenii numărau 222 de case, 1432 de oameni, o biserică, şcoală elementară.

Biserica, zidită în piatră în 1898, a fost distrusă în timpul celui de-al doilea război mondial. A fost reparată în anii 1982-1990, devenind Muzeul ţinutului natal. În 1990 sfântul locaș a fost restaurat revenindu-se la menirea lui.

Populaţia satului Meleșeni pe vremuri era de apăroape 2000 locuitori şi primele documente de arhivă datează cu 9 mai 1861, dar cu rădăcini mult mai vechi şi demne de urmat: la 30 mai 1852 iegumenul Serafim de la mănăstirea Hîrjauca, afirma că în vremurile vechi în satul Meleşeni a fost tîrg împărătesc şi că poate să arate unde a fost cetatea şi temeliile de case…., confirmat şi de arhiologul Ion Hîncu că cetatea a fost arsă şi părăsită încă  în jurul anilor 200 înainte de Hristos.

Către anul 1884 răzeşii aveau pe lângă păduri, vii şi grădini – 8 mori de vânt, una de apă, 2 cu tracţiuni de cai, iar la anul 1922 lucrează din plin cele 2 mori cu motoare….

Moşia satului este străbătută de la vest la est de râuleţul Cula, afluent al Răutului, iar satul  de un pârău, care mulţi ani în şir a fost şi rămâne sursa principală de aprovizionare cu apă pentru irigare, în deosebi a  legumelor mai bine 10 ha de sere.